Între zerouri

- Dacă te-am sărutat în noaptea dintre ani, ai fost a mea. Între 00 și 00 când timpul era defapt un infinit nedenumit.

- Un infinit nedumerit?

- Un sărut nedumerit, un sărut de-un infinit. 

- Un sărut nemaitrăit?

- Sentiment nemaitrăit, sentiment de iscălit, c-un sărut neiscusit. O îmbrățișare de brațe într-o alta de buze, respirații și zâmbete, îmbrățișate de o adiere de răcoare în care se aud pierdute niște aplauze, de undeva din depărtare. Repetate la nesfârșit. Bun venit în infinit!

- Neisprăvit.

N-am

Ce-ar trebui să spun, să scriu, să vreau, să fiu?

N-am mai scris de-o vreme, n-am nimic a-ți cere.

Nu știm toți că-s înfometate vârfurile degetelor doar când e înfometat și sufletul?

Nu știm toți că-s mai clare privirile doar când se umezesc în colțuri?

Că genunchii-s juliți doar când ne târâm să prindem un vis de gleznă?

Că-s unghiile mai roase când rămâi fără el și-l privești cum se pierde printre degete?

Că-s buzele zdrențuite doar când ultima sclipire și-a bătut joc de ele?

Că pumnii-s plini de ură doar când n-ai nimic mai mult în buzunare?

Că cioplim în cuvinte doar cu vârful degetelor și durere?

Că ne-arătăm inima mușcată doar când o regretăm?

N-am ce să-ți spun, să-ți scriu sau n-am să-ți fiu.