Poartă-mi haina

Poartă-mi haina încât să nu-ți fie frig 

Nici astă seară, nici mâine ori poimâine.

Poartă-mi haina-n soare, în nori;

Poartă-mi-o și caută-i în buzunare

Vise, gânduri, vorbe și sărutări păstrate,

Vorbe gândite de mine și rostite de buzele tale,

Zâmbete și strângeri de mână timide.

Poartă-mi haina de câte ori ți-e greu,

De câte ori ți-e frig, de câte ori ți-e frică.

Varsă-i în buzunare secrete, șoapte și subtile indecențe,

Ca-ntr-o zi ploioasă de mai să-mi țină de cald, grijuliu.

Mintea ce mă minte

Am o minte ce mai pleacă de nebună,

Am o minte ce se-ascunde-n verdele din ochii tăi.

Am o minte ce se-ascunde-n palmele tale,

În săruturile și mângâierile tale.

Am o minte ce te caută;

Fără hartă o mai găsești prin amintiri,

Pe străzi, prin cotituri neașteptate

Ba spre stânga, ba spre dreapta,

De-mi joacă ochii-n orbită,

De-mi amestecă agitat

Căpruiul cu puțin verzui

Doar căutându-te, ori cerându-te.

Am o minte ce mai pleacă de nebună,

Am o minte ce se-ascunde sub așternuturi lângă a ta,

Am o minte ce mă minte

Și mi-e mintea prea puțin cuminte.