Instrument muzical

Coastele-ți sunt clape de pian,

De-mi vine să le-apăs încet, molcom.

Degetele parcă-ți sunt corzi de chitară,

De-mi vine să le pițig cu vârful degetelor.

Păru-ți e defapt rămășită dintr-o harpă

Prin care-mi vine să trec cu degetele, jucăuș.

Buzele-ți sunt două instrumente de percuție

Pe care-mi vine să le lovesc ritmat cu sărutări.

Coapsele-ți sunt parcă o vioară,

Și cer să fie gâdilate de arcușul degetului meu arătător.

Șira spinări-ți e parc-un clarinet,

De la șolduri până la umeri suflu rece printre buze.

Umeri-ți sunt coarde de țambal

De care-mi lovesc tâmplele încet până adorm.

Capu-n nori

Obișnuiam să privesc pietrele,

Să le număr sub clipiri,

Să le calc în pași grei,

Să le joc în pași apăsați,

Să le lovesc cu vârfuri murdare.

Obișnuiam să-mi privesc vârfurile

Întrecându-se murdare,

Pătate de noroi și vin,

Să le apăs temător,

Să le ridic când ușor, când mai greu.

Obișnuiam să privesc lumea

Cu colțul ochiului, neîncrezător.

Să observ oamenii, mașinile,

Să pândesc mici plăceri,

Să ascund lacrimi în spatele ramelor.

De curând am îndrăznit,

Am ridicat privirea, fruntea, bărbia,

Mi-am ridicat zâmbet, speranțe,

Mi-am ridicat inima și-ncrederea,

Mi-am ridicat capu-n nori, unde inspir lumină.

Alți ochi

Împrumută-mi puțin ochii tăi

Să te privesc,

Să vezi cum te văd.

La fel și cu alți ochi,

Cu tentă de puțin roșcat.

Iar de-aș gusta,

Aș gusta puțin sărat.

Împrumută-mi puțin ochii tăi

Să mai privesc,

Și dă-mi oglinda din cui,

Să văd cum mă vezi.

Defect cu defect?

Iar de-ai gusta,

Ai gusta puțin perfect.

Îmi ești poezie

Azi nu știu despre ce să scriu.

Aș scrie despre tine, 

Dar am scris de atâtea ori. 

Te-ai recunoscut aici, oare?

Am scris despre geaca ta de piele,

Am scris despre ochii tăi căprui. Verzui?

Am scris despre roșcatul tău.

Roșcatul din suflet și vorbe,

Roșcatul din sărut și zâmbet,

Roșcatul din gând și chicotit.

Despre căldura brațelor tale,

Despre beția ta în care mă înec,

Despre felul tău jucăuș de a fi,

Despre geaca mea ce trebuia încheiată

Și nasturele ascultător al cămășii.

Despre ce am scris voi rescrie,

Despre ce n-am scris voi scrie.

Și uite-așa, în noapte

Din tine-mi fac poezie.

Iubire-n restanță

Pentru că nu am învățat și exersat,

Iubirea noastră a intrat în restanțe.

Examen neachitat, întârziat,

Nepromovat.

4.95 nerotunjit.

Inimă restantă,

Gânduri necitite,

Rămășițe de amintiri,

Vorbe întârziate,

Gesturi neachitate,

Sărutări neaprobate,

Priviri lichidate,

Îmbrățișări trecute de termen.

Aștept sesiunea de restanțe,

Poate ne vedem la o cafea

Și dăm testul grilă al poveștii noastre.

După vis

Am adormit după atâtea insomnii,

Am adormit fără să-mi dau seama.

După plânsete și strigăte,

Sfâșiat și scrâșit din dinți,

După nopți întregi de gândit și regândit,

Vorbit cu luna și mărunțit

De gânduri, speranțe, și mințit.

Apoi am visat. 

Apoi n-am mai visat.

Țin minte un început de vis,

Un început de privire,

Un început de atingere,

Un început de sărut,

Un început de zâmbet,

Un început de vorbă

Și un clipit.

M-am trezit cu o durere sub frunte,

Mi-am căutat ochelarii să privesc în întuneric,

Nu i-am mai găsit, dar nici nu mi-ai mai lipsit.

M-am ridicat în întuneric,

În picioarele goale pe pardoseala rece,

Am încercat să-mi amintesc ce-mi ești.

Am tras perdeaua și s-a făcut lumină,

Am uitat ce-a trebuit să-mi amintesc,

Privirea mea s-a luminat,

De întuneric s-a eliberat.

Am rămas doar cu al meu căprui,

Curat, iar pe limbă cu un gust amărui.

Unde te-am căutat și unde te-am găsit

Te-am căutat pe alte buze,

Prin cărți împrumutate

Unde știam că ți-am pus semne de carte,

În ochii unui oarecare om bun,

La soare-n parc, pe alee, sub un nuc bătrân,

În alte priviri și cornee,

În alte mărunțișuri și povești.

Și te-am găsit pe buze-nprumutate,

Prin cărți nesărutate,

Am pus greșit semnul de carte,

În ochii unui bătrân,

În parc în loc umbros și cârn,

În propriile-mi priviri, și-n propria-mi idee,

În amintiri pe care nu ți le amintești.

Do, re, mi

Două mâini

Remușcări

Miză prea mare

Farmecul tău

Solitudine

La buzele tale mă gândesc

Simplu, de dor

Dor buzele mușcate.

Sal(ă)sa(m)

Neașteptat lucru să-nvăț salsa

Într-un local îmbibat în hormoni.

Plutesc în aer,

Se strecoară în sticlă,

Guști din ei.

Îi aduni în buzunare, în palme,

În priviri, pe buze,

Iar în căldura infernală se preling

Sub haine și în minte.

Dansezi cu ei și bei cu ei,

Râvnești la ei, te joci cu ei.

La final le spui așa:

Să lăsăm lucrurile pe altădată,

Mi-e dor să valsez.

Comunicare și relații între noi

Am învățat din proprie experiență

Privindu-te, cunoscându-te, vorbindu-ți,

Definiția comunicării. 

Comunicarea are la bază elementele 'noi', 

Tu și Eu.

Axioma metacomunicativă ni se aplică.

Puțin trasă de șiret câteodată,

Puțin prea încinsă altădată,

Puțin prea familiară vreodată?

Nu există posibilitatea necomunicării

Între noi.

Vorbind mai târziu de

Principiul neintenționalității

M-am gândit la noi,

La momentele în care tăcem.

Te privesc, mă privești.

Comunicăm inevitabil.

Or prin like, or prin 'salut',

Or prin gesturi și priviri,

Or prin neașteptatul sărut.

Nu recunosc că-mi lipsești,

Dacă nu te văd o zi sau două.

Nu admit să îmi lipsești 

Mai mult de-o zi sau două.

Geaca ta de piele

Geaca ta de piele

Ce nu se vrea încheiată,

Murdară de privirile mele,

Cu mânecile îmbibată în alcool

E frumoasă și așa.

Lipită de vreun zid,

Cu amprente de var

Pe lângă fermoar,

Pe care l-am tras doar până la jumate.

Am îngenunchiat înaintea gecii tale

Am îngrijit-o și am scuturat-o,

Am purtat-o-n brațe,

Am pipăit-o și am sărutat-o.

Sărutările s-au plimbat molcom

Ba pe piele, ba pe geaca de piele.

Se alergau, se împiedicau,

Se împotmoleau, și acolo-mi adormeau.

Poate dacă îndeși pumnul în buzunarul drept

Interior,

O să găsești vreunu' pierdut,

De-o noapte nemâncat și nebăut.

A pierde

Obișnuiesc să pierd.

Să pierd în bătălii;

Să pierd bani;

Să pierd gânduri;

Să pierd căciuli;

Să pierd anotimpuri;

Să pierd pariuri;

Să pierd oameni;

Să pierd des;

Să pierd vorbe;

Să pierd ritmul;

Să pierd rândurile;

Să pierd timpul;

Să pierd inimi;

Să pierd iubire;

Să pierd părinți;

Să pierd pixuri;

Să pierd urma;

Să pierd hotărâri;

Să pierd pofta;

Să pierd chei;

Să pierd acte;

Să pierd sfaturi;

Să pierd promisiuni;

Să pierd poezii;

Să pierd încet;

Să pierd exagerat;

Să pierd rapid;

Să mă pierd pe mine.

La un pahar cu înaripatul meu

Mi-am îmbătat îngerul păzitor,

L-am îndemnat să bea și să mai ia.

I-am înmânat pahar după pahar,

Iluzii între pereți circulari.

I-am tăiat aripile să nu îmi plece,

Să nu se dezechilibreze-n zbor.

L-am învățat să umble pământesc

Iar el amețit, se împiedica prostesc.

L-am îmbrăcat în paltonul meu scămoșat

Să-i port, la rându-mi, de grijă când e beat.

L-am legat în lanțuri,

L-am împins într-un șanț,

I-am tras pe urmă două palme

Zdravene, grele, pline de noroi.

L-am deșteptat,

L-am scuturat de umeri,

I-am ținut bărbia ridicată să vadă.

Să vadă că pot să-mi port de grijă și singură.

Iar el ofta ca un alcoolic,

Mă privea cu ochii-n lacrimi, zâmbea 

Și-mi spunea "mai vreau să beau".

Muză 0.1

Cine-mi e muză și ce mă inspiră?

Tot, de toate, 

Lucruri mărunte, vorbe picurate,

Șireturi desfăcute, apoi înnodate.

Un copil ce-și ține de mână bunicul, strâns,

Trecând strada, printre pleoape cu un râs,

Ori stându-i în brațe, printre buze cu un plâns.

Mă inspiră cercănele dup-o noapte nerdormită,

De-nvățat din cap pană-n tălpi materia primită,

De-nvățat printre fraze și rime orice iubită.

Mă inspiră un bătrân ce doarme-n troleu,

Bani pierduți, găsiți, răpiți din portmoneu,

Orice găsesc în zodiac, dar mai ales un leu.

Mă inspiră alcoolul, fumul de țigară,

Inima din piept ce-mi sună tare, de parcă-i fanfară,

Trenul în care te-ai urcat și a plecat din gară.

Mă inspiră trupuri goale,

Brațele tale, semnele tale, pielea ta moale,

Gândurile ce mi se duc la vale.

Mă inspiră lipsa lui, amintirea ei,

Trecători, pasageri, șoferi din anii mei,

Prezența lor, prezența ei.

Capitolul I

 - Ți-ai învățat ceva?

 - M-am blocat la capitolul "Ochii tăi". Pe ăsta nu mi-l pot scoate din cap.

În plină sesiune

Aș prefera o sesiune de învățat mai altfel.
Aș prefera să te învăț pe tine cap-coadă.
Aș prefera să îți învăț privirea pe de rost.
Aș prefera să îți învăț timpii respirației în timp ce dormi.
Aș prefera să îți învăț schițele gândurilor.
Aș prefera să-mi notez pe piele fițuici cu tot ce mi-ai spus vreodată.
Aș prefera să dau examen din sărutul tău.
Aș prefera să-mi imprim în minte râsul și chicotitul tău.
Aș prefera să prezint în fața lor un eseu despre cum mă simt în brațele tale.
Aș prefera să-ți evidențiez pe piele punctele cheie.
Aș prefera să pot răspunde cerințelor tale.
Aș prefera să-ți scriu pagini despre ce găsesc frumos la tine.
Aș prefera să-mi rămână în minte tonul vocii tale.
Aș prefera să-nvăț doar din tine.
Aș prefera să stau nopțile citindu-te.
Aș prefera să mă doară apoi ochii și capul doar de la cât te-am privit.
Aș prefera să beau pe urmă pentru reușita asta.

Acasă

Ce-i "acasă"?

Acasă-i un cântec;

Acasă-i o carte;

Acasă-i un vers;

Acasă-i o stradă;

Acasă-i o amintire;

Acasă-s doi ochi;

Acasă-i un zâmbet;

Acasă-i o mamă;

Acasă-i o vorbă bună;

Acasă-i o îmbrățișare;

Acasă-i o ceașcă de ceai;

Acasă-i o pereche de pantofi;

Acasă-i un sărut;

Acasă-i o dorință;

Acasă-i un vis;

Acasă-mi ești tu;

Acasă-mi sunt eu.

Călătorie spre Amânnoi.

Din centrul tău

Să urc cu pași echipați în sărutări

Încet, fără grabă, molcom,

Prin Câmpia de Sub Coaste,

Să trec un hop, mușcând,

Spre Podișul Apetisant

Al Sub Sânilor.

Sub Sânul Carpatic de Vest,

Sub Sânul Carpatic de Est.

Acolo să poposesc o noapte-ntreagă,

Privind când Vârful Geamăn Drept, 

Când Vârful Geamăn Stâng.

Dimineața, prin valea dintre munți

Pășind odihnit, mă voi împărți în două,

Mă voi îndrepta spre 

Muntele Drept de Curbură,

Parte din mine animalică, răsfrântă;

Și spre Muntele Stâng de Curbură,

Parte din mine calmă, plăpândă.

Mă voi întâlni și mă voi întregi iar în mine

În depresiunea Amânnoi.

Mă voi cățăra cu poftă spre răsărit,

Să gust din el, să mă înnec în el.

Să beau din el, așa roșiatic,

Să-l învinețesc cu mușcături,

Să apun în el, să răsară o lună.

Destăinuire

Îmi e frică de toți și de toate,

De lucruri mărunte,

De vorbe scuipate.

Îmi e frică de tine,

De ce îți curge-n vine,

De iubiri și săruturi prime.

Îmi e frică de noi,

De oamenii mari și vioi,

De oamenii înceți și moi.

Îmi e frică de cărți necitite,

De biblioteci și slove părăsite,

De secrete să fie citite menite.

Îmi e frică de ce a fost prima oară,

De ce s-ar întâmpla dac-aș spune-o-ntr-o doară,

De tot și de iubirea ce poate o să moară.

Neatenție 

 Nu am fost niciodată întrebată de ce trec strada fără să mă uit în ambele sensuri. 

 Pentru că oricum nu vine nimeni când mă aștept să vină.

 Privesc rar în stânga, iar spre dreapta nu mai întorc privirea.

 Mă feresc de stânga, pentru că dacă va veni din dreapta va fi... drept.

 Dacă va veni din dreapta mă va lovi drept în suflet.

 Dacă va veni din dreapta, să vină cu viteză, peste limită, să vină fără atenționare.

 Trec strada ilegal, prin locuri nemarcate, curate, cu căști în urechi și gânduri date la maxim.

 Trec strada molcom, cu mâini în buzunare, cu inimă pe grupa pregatitoare,

 Cu zâmbet pregătit în interioare, 

 Când la semafor e roșcat și pe drum e aglomerat.

La plimbare-n pași

 Astă seară am ieșit la o plimbare-n parc, în frig, cu mâinile-n buzunare, ce înghesuiau acolo gândurile murdare.

 Pas. 

 Am călcat pământul înghețat, am apăsat, și n-am privit înapoi.

 Pas. 

 Am trecut pe sub crengi de copac, am privit în sus, am zâmbit și am continuat.

 Pas. 

 Mi-am scos mâinile să respire și-am uitat de ele pân-au înghețat și nu le-am mai simțit.

 Pas. 

 În căști se-auzea ceva, pe timpi de pași, pe beat de inimi, de clipit.

 Pas. 

 Am clipit și te-am zărit peste ramele ochelarilor.

 Pas. 

 Am coborât privirea și te-am zărit alergând înaintea-mi.

 Pas. 

 N-am alergat, și te-ai oprit.

 Pas. 

 Nu m-am oprit, și ai plecat.

 Pas. 

 Am închis ochii și am continuat așa, în linie dreaptă, cu tine ghid de gânduri.

 Pas. 

 Sunetul din căști îmi gâdila timpanul și îmi unduia șoldurile.

 Pas. 

 Gustul tău de dor îmi gâdila buzele crăpate de vreme.

 Pas. 

 Vântul mă trăgea înainte, să-l urmez. Pășeam fără să știu de el.

 Pas. 

 Pe aleea principală nu mai era nimeni, făceam pași la singular.

 Pas. 

 M-am pierdut pe alee, în parc, în mine și-n tine.

 Pas.

 Nu știu când am ajuns la capăt de drum, dar am continuat așa:

 Pas.

 Pas.

 Pas.

La beție

Te privesc și amețesc,

Beau din tine și mă-nbăt.

Fac primii pași,

Mă dezechilibrez,

Mă împiedic, 

Cad.

Râd, râzi, mă ridic.

Sprijinindu-mă de pereții mei,

Ajutându-mă de ei

Înaintez.

Pășesc pe tine, mă plimb prin tine,

Mă sprijin puternic de pereți-mi.

Vântul bate groaznic,

Când ninge, când plouă.

Ninge cu stropi de tine, plouă cu stropi de tine

Și e frumos așa.

Mi-ai invadat cerul gurii și limba,

Mi-ai încețoșat privirea.

Cad pe genunchi și coate,

Sărut pământul de parcă-ți sărut creștetul,

Simt zăpada pe obraji și-ți șoptesc că ai mâinile reci.

Mă întind pe spate în brațele tale,

Lângă tine,

Iar sus tot pe tine te privesc.

Ai privirea înnorată, stele ascunse-n ea.

Îmi dau lacrimile și-mi vine să râd.

Râd și plâng, plâng și râd,

Și-aud pe fundal cum cineva mă strigă.

Eu stau cu tine, te privesc,

Pe când tu ningi frumos, și mă privești înnorat

Cum râd și plâng.

Error

"Erase message?"

"Yes"

"Erase memory?"

"No"

"Erase contact?"

"Error"

Sevraj

N-am mai auzit,

N-am mai simțit,

N-am mai știut nimic,

Decât bătaia inimii din piept,

Sunetul ei ce-mi zvâcnea-n urechi,

Pulsul puternic din vene

Și o dorință ce-mi invada

Cerul gândurilor,

Vârful buzelor,

Și adâncul palmelor.

Traseu

Cu degetul arătător, temător,

Vreau să-ți desenez pe spate puncte,

Apăsat, visat, sărutat. 

Punct.

Punct.

Punct.

Dinspre-un umăr spre altul,

Pe șira spinării-n jos,

Și să urc c-un sărut lung, 

Punctat, visat, apăsat.

Sărut.

Sărut.

Sărut.

Pe urmă cu-același deget 

Să unesc punctele, 

Să formez constelații.

Apăsate, visate, sărutate.

Trasate-ntre ele să fie

Dorințele mele ascunse,

Punctate, trasate, visate, sărutate.

Unii și alții

Unii pleacă din iubire,

Alții se întorc din dragoste.

Unii pleacă la timpul nepotrivit,

Alții se întorc când te aștepți mai puțin.

Unii au fost acolo să te plimbe în brațele lor puternice,

Alții se întorc acum să te-ncălzească-n brațele lor puternice.

Unii te-au învățat să grăiești, 

Alții te fac să grăiești lucruri la care nu te-aștepți.

Unii ți-au șoptit la ureche când să spui "bună ziua",

Alții îți șoptesc la ureche vorbe dulci, de voi știute.

Unii te-au fotografiat în prima zi de școală,

Alții te vor fotografia când te aștepți mai puțin.

Unii te-au ținut de mână când ai făcut primii pași,

Alții te țin de mână în văzul tuturor, într-o oră de curs.

Pe unii-i vei conduce pe ultimul drum,

La alții te vei întoarce cu dor.

Unii te-au iubit necondiționat,

Alții mai au timp să-ți arate asta.

Unii te cunosc de-o viață,

Alții ne bucurăm că abia te-am cunoscut,

 Să te învățăm încet.

Un deșert

În deșert de-aș fi

N-aș avea sete de apă

Decât de tine.

În deșert de-aș fi

N-aș tânji după umbră

Decât după tine, să-mi stai în cale.

În deșert de-aș fi

N-aș avea nevoie de hrană

Decât să mușc din tine.

În deșert de-aș fi

N-aș avea nevoie de adăpost

Decât să dorm acoperită de tine.

În deșert de-aș fi

N-aș avea nevoie de căldură în nopțile reci

Decât să mă îmbrac în tine.

În deșert de-aș fi

N-aș avea nevoie de companie

Decât de tine în gândurile mele.

În deșert de-aș fi

N-aș lua în seamă mirajele ieftine

Decât pe tine, miraj ascuns în amintiri.

Un deșert de-aș fi

N-aș fi liniștită, calmă și caldă,

M-aș împrăștia în particule de praf prin gândurile tale.

Pact cu diavolul

Am adormit.

M-am trezit la răscruce de drumuri,

Într-un frig îngrozitor,

Cu picioarele goale-n zăpadă,

Cu o cutie în mâinile tremurânde.

Ce să fac cu ea? 

M-arunc în genunchi și zgârii cu unghiile pământul înghețat.

O îngrop pe urmă acolo,

Rămân în genunchi

Și aștept.

Așa, în genunchi, cu capu-n mâini te aștept.

În juru-mi e iarnă, înăuntru-mi e iarnă.

Se aud pași ce crapă gheața tot mai aproape

Și mai aproape.

Nici frig nu mai e.

Sângele-mi clocotește-n vene.

Eu îți rămân la picioare minute în șir,

Poate veacuri, ori secunde.

Când apari dispare timpul

Cu tot cu puterea mea de judecată.

Nu îndrăznesc să ridic privirea

Și rămân așa, în paltonul negru

Cu două măsuri mai mare,

În picioarele goale și fără cuvinte.

Tu nu spui nimic,

Iar când ridic privirea

Văd în privirea-ți doar roșcat.

Uit de toate și de toți doar privindu-te,

Dar când dau să mă ridic,

Să mă apropii,

Să te ating,

Mă trezesc.

Mă trec fiori reci și mă uit spre fereastră.

Afară e iarnă, ninge, și e roșcat.

Despre tine 

 Și da, te vreau și nu știu cum să-ți spun.
 Poate o să te citești aici și nici măcar nu o să-ți dai seama că ești printre rânduri, sau poate o să am noroc.
 Iar dacă te-ai regăsi aici ce ai face? Ai zâmbi, te-ai încrunta? Mi-ai vorbi sau m-ai ignora?
 Nici nu știu să-ti spun ce-mi place la tine. Îmi placi tu, și asta cred că e de ajuns. Îmi plac ochii tăi și buzele tale. Părul tău și vorbele tale. Gesturile-mi plac, și țigara dintre buze. Glumele, accentul, râsul și zâmbetul. Felul în care săruți și vorbești.
 Îmi lipseste sărutul tău. L-am așteptat, gândit și regândit de nenumărate ori, iar azi...
 Aș vrea să știi cât de mult îmi doresc să-ți simt iar buzele între ale mele.
 De ești un "da" ori un "nu", nu știu nici eu.

Together

To get her.

(d)raci

Racii răcesc drăcește,

Racii iubesc nebunește.

Se îmbolnăvesc de iubire

Iar boala persistă anotimpuri întregi.

Zodiile nu se potrivesc?

Nu le aminti asta, vor uita repede.

Se lasă păcăliți de talerele balanței,

De unul dintre gemeni, sau de soarele leilor.

Se îndrăgostesc de momente, cuvinte și detalii,

Se dăruiesc rapid și își oferă sufletul pe tavă,

Gândesc problema, dar își ascultă instinctul

Și sfârșesc prin a păși în spate de fiecare dată.