miercuri, 27 iulie 2016

Peste noapte 

Peste noapte am avut cel mai liniștitor somn.
Am visat că mi-ai desfăcut țeasta în două c-un cuțit de bucătărie,
Ai scos cu grijă-n pumni amintiri, plânsete, țigări, priviri dulci, zâmbete, neliniște, șoapte, poezii și pași de dans.
Ai lăst să cadă printre degete pe o masă murdară, plânsetele și neliniștea.
Restul le-ai luat între palme, le-ai sărutat cu vârful buzelor,
Din buzunarul de la spate ai luat iubire, le-ai presărat înapoi în țeasta goală și le-ai amestecat din priviri.

Plânsetele și neliniștea zac acum pe masa murdară,
Te privesc cu ochii plânși și tremură de frică.
Fără să stai pe gânduri le zdrobești cu podul palmelor
Le apeși până când printre degete ți se scurge o zeamă verzuie
Urât mirositoare a prostie.

Te întorci spre țeasta anesteziată,
Îmi șoptești cu buzele lipite de lobul urechii drepte că de-acum o să fie liniște acolo.
Mă muști de lob, îmi săruți fruntea și mă strângi la piept
Unde mă trezesc cu ochi somnoroși și mă uit la tine miop, printre pleoape.

miercuri, 20 iulie 2016

De nemulțumit

Nu mă mulțumesc cu gândul că o să te am într-un sfârșit de lună cum nu mă mulțumesc cu jumătate de țigară împrumutată.

marți, 12 iulie 2016

Starter pack

Când mai pleci așa, închide-mi măcar fereastra
Că mi-e frig de-atâta timp
Și te-aștept de-atâta vreme urâtă.

Când mai pleci pe vrute sau nevrute
Să-mi rămâi în brațe abia o viață
Și-apoi să-mi spui doar când te întorci.

Când mai pleci așa-n distanțe mari
Ia-mi inima, doar să nu mă oprească-n vamă,
Că ți-oi trimite apoi săptămânal bucăți din mine
Să mă coși la loc și să mă ai ca întreg.

Când mai pleci așa de nu știm ce-o să fie,
Lasă-mi gândurile-n loc și sfărâmă-le în palme
Că-n fiecare seară îmi sting țigările în ele
Și o să te găsești doar scrum.

Când mai pleci așa, între apus și răsărit
Hai să ne întâlnim în fiecare noapte la vreun sfert de drum
Doar cât să dormim cu tâmplele împreunate,
Că de-o să mă trezesc dimineața și nu ești aici
Măcar șștiu că de n-adorm mai fac o zi din noapte.