Răceală

Mi-a răgușit inima de-atâta urlat,

Până și vântul a răcit de-atâta răcoare în mine.

Palmele mi-au crăpat sau o fi doar pelicula de gheață?

Nu-mi dau seama, văd doar un strat de ceață,

Dar îmi apropii buzele de palmele împreunate acum.

Suflu, suflu, suflu și-ncepe să ningă peste podul palmelor.

g.4

Se duc dracu' toate dumnezeițele din poeziile mele.

Knock

Îmi bate inima în piept de parcă-ți bate ție la ușă.

Știe că te uiți pe furiș prin vizor,

Știe că te-ai încuiat înăuntru cu încă vreo trei lacăte;

Că ți-ai rupt pozele cu noi, c-ai lipit la loc altele cu voi.

Cu noi smulse din cuie, cu voi gata de pus peste,

Gata de înlocuit tot ce-a fost sau tot ce este.

Îți bate tot mai tare, cu încăpățânare

Iar tu nu faci altceva decât să-ți furișezi privirea prin vizor.

Stai și mă privești de dincolo și taci.

Taci frustrant, taci deranjant, taci doritor.

78

Să te văd acum, ce ţi-aș mai face. Te-aș mistui de dor și de iubire, te-aș mânca din priviri și din buze, te-aș cuprinde toată și te-aș sufoca cu toată căldura și dorința trupului meu. Ți-aș sufla și răsufla, inspira și expira-n ureche până-mi spui că se-aude marea în respirația mea întreruptă, marea cu valuri cu tot, ca dintr-o scoică regăsită-n nisip.

 Stop.

Să-mi apari acum în față, mi-aș strecura palmele fierbinți sub palton, încet ți-aș agăța dorința cu degetele roase, mi-aș târî palmele spre piept până-n suflet. Să simți 78 de zile de dor, 78 de zile de vrut și de nevrut, 78 de zile de ochi singuri și doritori care să-ți plângă de 78 de ori și-un infinit în suflet. Să simți 78 de zile de palme goale și neîmperecheate, palme fierbinți de dor cu degete roase de amor. Să simți 78 de zile de buze singure și reci, ce caută să se-ncălzească sub bărbia ta, de abia-ți ating gâtul și lobul urechii că-s rușinoase. Ce se-nfierbântă și se-aprind de frecușul sfârcurilor tale ca un capăt tare și roșu de chibrit. Să simți 78 de zile de gânduri și vorbe nespuse și retrase ce se târăsc să-mi iasă din plămâni pe limbă și se-ncolăcesc, se leagă și se-agață de limba ta și-ți urlă prostesc. Să simți 78 de zile de dor în bătăile inimii care s-ar opri în loc de i-ai apărea acum în față, care n-ar fi în stare să se zbată decât de 78 de ori. Și-n timpul ăsta pierdut dintre bătăi ar trebui să reușesc să te mai iubesc. Măcar o dată. O dată pe bătaie.

Stai.

Să mi te afli acum în față, ți-aș sări numaidecât în stare și în vorbe. Ți-aș mușca jucăuș vârful limbii să te doară. Te-ai supăra iar, dar măcar știu că n-ai fi în stare să articulezi un “stop” nesincer când îmi vei simți respirația fierbinte peste toată pielea fină, peste toate semnele și cicatricile. Să-ți adâncești degetele în părul meu ușor cârlionțat și să-mi smulgi părul fir cu fir și tot nu m-aș opri din sărutat urme de amintiri, din mușcat locuri de dor și din lins cu vârf de limbă rușinoasă gemete.

Așteaptă.

Să-mi fii acum în fața ochilor, te-aș cuprinde puternic între brațe încât să simți dorul ăsta măsurat în centimetri, ‘n metri, ‘n kilometri. Ți-aș săruta iar grijuliu tălpile picioarelor, ți-aș mângâia gambele, ți-aș strânge între palme genunchii încât data viitoare, când or mai vrea să fugă de mine, să se gândească de vreo două ori înainte, iar de tot or face-o, să simtă sub ele sărutările sfărâmate, să se zgârie în cioburi, să stropească și să-nmoaie în stropi de sânge toate resturile părăsite. Și-ntr-o zi, pe neașteptate, să simți un ghimpe-n talpă. Să tragi cu ochiul și abia atunci vei ști că ți-am sărutat pașii cu atâta iubire și dor încât niciodată n-o să te scapi de mine. O să mă ai acolo în pași și-n urme. Un ciob spart. O să-ți am grijă de viitor și de trecut în timp ce-n prezent voi sângera câte un pic.

g.3

Umbră de mi-ai fi te-aș urmări și ziua.

Peste noapte 

Peste noapte am avut cel mai liniștitor somn.

Am visat că mi-ai desfăcut țeasta în două c-un cuțit de bucătărie,

Ai scos cu grijă-n pumni amintiri, plânsete, țigări, priviri dulci, zâmbete, neliniște, șoapte, poezii și pași de dans.

Ai lăst să cadă printre degete pe o masă murdară, plânsetele și neliniștea.

Restul le-ai luat între palme, le-ai sărutat cu vârful buzelor,

Din buzunarul de la spate ai luat iubire, le-ai presărat înapoi în țeasta goală și le-ai amestecat din priviri.

Plânsetele și neliniștea zac acum pe masa murdară,

Te privesc cu ochii plânși și tremură de frică.

Fără să stai pe gânduri le zdrobești cu podul palmelor

Le apeși până când printre degete ți se scurge o zeamă verzuie

Urât mirositoare a prostie.

Te întorci spre țeasta anesteziată,

Îmi șoptești cu buzele lipite de lobul urechii drepte că de-acum o să fie liniște acolo.

Mă muști de lob, îmi săruți fruntea și mă strângi la piept

Unde mă trezesc cu ochi somnoroși și mă uit la tine miop, printre pleoape.

De nemulțumit

Nu mă mulțumesc cu gândul că o să te am într-un sfârșit de lună cum nu mă mulțumesc cu jumătate de țigară împrumutată.

Starter pack

Când mai pleci așa, închide-mi măcar fereastra

Că mi-e frig de-atâta timp

Și te-aștept de-atâta vreme urâtă.

Când mai pleci pe vrute sau nevrute

Să-mi rămâi în brațe abia o viață

Și-apoi să-mi spui doar când te întorci.

Când mai pleci așa-n distanțe mari

Ia-mi inima, doar să nu mă oprească-n vamă,

Că ți-oi trimite apoi săptămânal bucăți din mine

Să mă coși la loc și să mă ai ca întreg.

Când mai pleci așa de nu știm ce-o să fie,

Lasă-mi gândurile-n loc și sfărâmă-le în palme

Că-n fiecare seară îmi sting țigările în ele

Și o să te găsești doar scrum.

Când mai pleci așa, între apus și răsărit

Hai să ne întâlnim în fiecare noapte la vreun sfert de drum

Doar cât să dormim cu tâmplele împreunate,

Că de-o să mă trezesc dimineața și nu ești aici

Măcar șștiu că de n-adorm mai fac o zi din noapte.

g.2

Te-am privit atent căt timp mi-ai călcat cămașa. Ai facut-o atât de grijuliu de frică să nu-mi arzi inima ascunsă în buzunarul de la piept?

g.1

Cu tine-am luat-o pe interzis de-atâtea ori încât mi-am uitat regulile de circulație.

Îmi ești refugiu 

În tine m-ascund de vorbe și priviri

Urâte, înșelătoare, rele.

În tine-mi las tâmplele să se liniștească,

Le lipesc de umeri și de pieptul tău,

Le frec încet de pielea moale,

Le frec să scap de dureri și gânduri proaste.

În tine-mi pierd privirile mioape,

În priviri căprui de-apus.

Apus din clipire-n clipire.

În tine-mi pierd gânduri grele din titan,

Se fărâmă-ncet lovite de marginile tale.

În tine-mi pierd pașii, urma lor și harta din rucsac.

Rămân cu el gol, neîmpovărat,

Închis bine și-n buzunare cu o felie de iubire

Să-mi țină de foame până m-oi regăsi.

Când m-oi regăsi?

În tine-mi pierd tot. Ce pot, ce nu pot.

Murmor 

Îmi gem în suflet din când în când

Gânduri grele, gânduri zdrențuite

De păcate și-amintiri, de rușine și de frici.

Îmi gem de durere, îmi gem de singurătatea-n care sunt,

Îmi gem închise-n loc pustiu și mă rod pe dinăuntru, ca de viu.

Le-nchid într-un seif de plumb

Ce mă trage-n jos sub straturi de coșmaruri.

Mă îneacă gândurile de dor și durere,

M-apasă pe creștet și mi-l zdrobesc,

Îmi trag de tâmple-n toate colțurile până-mi plesnesc.

Le îngrop în mine atât de adânc,

Le leg de mâini și de picioare, le tai limbile, le scot ochii, le smulg dinții

Doar să nu-mi mai spargă interioarele, să nu-mi mai fărâme mușchi și oase.

Le țin strâns între dinți când încearcă să se strecoare-n auzul lumii,

Și-am căzut de-acord să le-ascult murmurul în fiecare noapte, doar timp de-o eternitate.

Deloc

Nu știu ce faci cu mine

Când îmi zâmbești de mă scoți din minți,

Când îmi atingi cu vârful degetelor interioarele

Și îmi pițigi între degetul mare și degetul arătător simțurile,

Când îmi strângi în pumni  și-mi fărâmi toate iubirile trecute

Că mă porți pe drumuri pietruite de gânduri rușinoase.

Când îmi apari în vise și nu-mi mai pleci,

Când îmi zâmbești între sărutări și-mi pătrunzi în vene cu șoptiri.

Nu știu ce faci din mine

Când din minte nu-mi mai pleci

Când îmi încălzești printre buze fie mâinile, fie obrajii, fie sufletul.

Când mă rușinez din orice vorbă spusă ori nespusă,

Când ochii tăi și buzele-mi fac ziua perfectă,

Când mâinile nu-mi stau cuminți și le găsesc mereu furișându-se spre tine.

Da-mi pasă?

Nu-mi pare rău

Nici dacă pierd degetele-ntrale tale

De pianistă.

Nici dacă-mi pierd ochii-n cerul tău,

Că-i senin din când în când.

Nici de-mi iei gândurile și le-ascunzi prin buzunare

Printre ambalaje de inimi și brichete.

Nici de mă joci pe degete

De parcă ți-as fi inelul de pe arătător.

Nici de te-ai supăra pe mine la nesfârșit

Doar pentru că-ți mușc buza de jos iar și iar.

Nici de ne-ar ploua-ntr-o noapte de pe fața pământului

Doar pentru că nu ne putem dezlipi privirile din priviri.

Nici de mi s-ar roade degetele și palmele

De la cât se-ating de ale tale, și de cât se-ncătușează.

Nici de te-aș pierde înautru-mi

De unde-mi ieși în somn și-ncerci să scapi.

Nici de te-aș scăpa printre degete

Doar să te prind din priviri.

Nici de-ți iau toate săruturile și le-ascund în buzunarul de la piept

Doar ca să le simt mai apăsat pe suflet.

Nu-mi pare rău nici...

Doi

Limbajul iubirii? Doi surdomuți luăndu-și la revedere, în autogară. El pe peron, ea cu un rând în fața mea, în autobuz. El cu ochi căprui deschis în care pătrunde toată lumina apusului, ea cu ochi albaștri spre gri, frumoși, cu puțin roșu din apus. Ce-i mai frumos?

Între zerouri

- Dacă te-am sărutat în noaptea dintre ani, ai fost a mea. Între 00 și 00 când timpul era defapt un infinit nedenumit.

- Un infinit nedumerit?

- Un sărut nedumerit, un sărut de-un infinit. 

- Un sărut nemaitrăit?

- Sentiment nemaitrăit, sentiment de iscălit, c-un sărut neiscusit. O îmbrățișare de brațe într-o alta de buze, respirații și zâmbete, îmbrățișate de o adiere de răcoare în care se aud pierdute niște aplauze, de undeva din depărtare. Repetate la nesfârșit. Bun venit în infinit!

- Neisprăvit.

N-am

Ce-ar trebui să spun, să scriu, să vreau, să fiu?

N-am mai scris de-o vreme, n-am nimic a-ți cere.

Nu știm toți că-s înfometate vârfurile degetelor doar când e înfometat și sufletul?

Nu știm toți că-s mai clare privirile doar când se umezesc în colțuri?

Că genunchii-s juliți doar când ne târâm să prindem un vis de gleznă?

Că-s unghiile mai roase când rămâi fără el și-l privești cum se pierde printre degete?

Că-s buzele zdrențuite doar când ultima sclipire și-a bătut joc de ele?

Că pumnii-s plini de ură doar când n-ai nimic mai mult în buzunare?

Că cioplim în cuvinte doar cu vârful degetelor și durere?

Că ne-arătăm inima mușcată doar când o regretăm?

N-am ce să-ți spun, să-ți scriu sau n-am să-ți fiu.