Scenario
- If you don't make a move, I'll do.
- Like always?
- Not really.
- What?
- I'll move on.
duminică, 30 noiembrie 2014
sâmbătă, 29 noiembrie 2014
25.06.14
Gândeam zilele trecute cât de ironic îi să imortalizezi momentele fericite ale unui cuplu. Să fii prins acolo, în mijlocu’ lor. Știu ei ce se ascunde în sufletu’ tău când le vezi fețele fericite, privirile pline de iubire? Dedicațiile, cuvintele și gesturile? Când vezi iubirea? Nu. Zâmbești și apeși butonu’ ăla. Setările (inimi sau…?): 1/200, F2.2, ISO 3200. 647 cadre trase. Pe liber mai îs 1.2k. Cine vrea sa-i înmânez aparatu’? Cine vrea să apese butonu’? Câte cadre? Toate de-i posibil. Toate, te rog. Chiar dacă încadrarea nu-i corectă, am să-i dau un “crop”, am să te învăț ce știu. Învățăm mai multe împreună. Am să mă joc cu balansu’ de alb, de culoare, am să-i dau un efect fain. Am să te-ajut, și ai să mă faci fericită. Dacă vrei. Dacă-ți asumi responsabilitatea, nu-l scăpa din mâini. Nu și tu. Nu ca restu’.
Cumva, mai vreau să fie. Cumva, urăsc să vreau. Cumva, trec. Și trece. Și nu-mi pasă. Ar trebui? Da. Nu?
Sarcasm. Ăsta-i al meu. Al meu îi sarcasmu’, ironia, ce o fost și ce-o să fie. Cu tine sau fără tine (e tot una pentru mine -?-). Setările-s făcute gata. Modu-i manual. Se putea altfel? Vreau ca totu’ să fie gândit. Dacă poza nu-i bună, să fie regândit. La perfecțiune. Nimic pe auto. Nimic “la mișto”.
vineri, 28 noiembrie 2014
It's 3:57 a.m and this is for you
I can't be that hero that comes at the train station and stops you by catching you in my arms and kissing the hell out of you while it's raining and we're getting soaked and people are looking our way.
I can't be that hero that comes at your window in the night just to steal a kiss from you, yet.
I can't be that hero that comes running after you, stops the traffic just to tell you how much I crave your presence.
I can't be that hero that fights your mother and takes you away,
I can't be that hero that everybody loves.
I can't be that hero and my life is not a movie. But at least I can tell you I'm here for you, I'll wait for you, I love you.
Someday I'll write about us and they'll know that heroes do not need to fly. People will be crying over the chapters like I did. But in the end what they'll do?
joi, 27 noiembrie 2014
miercuri, 26 noiembrie 2014
Gând vechi
Îmi răsare-n minte bunica:
Femeie aprigă, cu ochi voioși,
Cu mers legănat, aplecat.
Știai din clipa în care o vedeai
Că duce-n spate lumea toată,
Iar ochi-mi o venerau.
Și nu știam în vechile vremuri
Că poți să lupți, să iubești și să tremuri.
Iar ea mă invăța. Totul.
Cu mâinile-i peste-ale mele
A scrie m-a invățat.
Cu mâinile astea vreau acum a scrie.
Istoria, și tot ce de ea mi-a fost dictat.
C-așa era ea, bunica mea.
"Să iubești. Tot. Aproapele aproape sa-l ții"
Și ma uitam la ea, și-n ochii ei zăream satul romanesc.
2000 de ani de credință inghesuiți sub pleope.
Dar pleoapele-i cădeau usor. Adormea. Și mă-ntrebam:
"Sfinții au somn?"
Apoi îmi răsare în minte bunicul:
Bărbat uscățiv, cu vorbele-i in buzunare.
Deloc parșiv, cu interior frumos și inimă mare.
Plin de viață, cu ochi vioi, și zâmbet ce te-nveselea
Cutreiera cu drag pădurile, văile și munții.
Vâna liniștea, visele , promisiunile.
Sprijinea lumea bunicii, inevitabil și pe-a mea.
Nu știam atunci în vechile vremuri
Că Adevărul și Curajul trebuie să le-ncununi.
Într-o zi mi-a luat mâna într-a sa
Și-n mijlocul codrului mi-a arătat Libertatea
Iar Libertatea ne-a privit, ronțăind o alună.
El mi-a zâmbit și m-a ținut mai strâns de mână.
Își vâna Libertatea, și mândru o purta pe umăr
Din codrii, pâna ce i-o dăruia bunicii.
Atunci m-am uitat în ochii lui mari
Iar între pleoape am zărit povești cu daci si romani,
Întâmplări de ani și ani.
Dar pleoapele-i cădeau ușor. Ațipea. Și mă-ntrebam:
"Împărații au somn?"
Acum Luna-i printre nori, iar Soarele-i între munți apus.
Zâmbesc.
marți, 25 noiembrie 2014
Anamnezie
Brațele-s deschise larg.
"Unde ești?"
Perdele trase, întuneric ce te-nvăluie.
"Ești?"
Piele de găină, răcoare și fiori.
"Unde?"
Așternuturi albe-n întuneric sumbru,
Obraji roșii și-un zâmbet amar asortat cu ochii-nchiși.
Anamnezie:
Așternuturi albe-n lumina orbitoare,
Obraji înveseliți de-un zâmbet amețitor
Și privirea larg deschisă. Căprui ceresc.
Privirea-mi te privea iar zâmbetu-ți zâmbea.
Pașii-ți leneși, silențioși
Obraji-s roși, ochii-ntorși,
Buze fine-s fiare line
Ale mele-s prada lor
Că si ele sigur vor.
Tic-tac. Tic-tac. Tic...
Scârțâit, liniște, panică
- Ce-i asta? mă întrebi.
- Ce-i asta? Inima mea
- De ce-o păstrezi ascunsă-n debara?
luni, 24 noiembrie 2014
18 noiembrie
Am fost cârpa cu care și-a lustruit inima pentru o alta.
duminică, 23 noiembrie 2014
What my mirror told me today
“You know what I’ve learned?
That people are using you.
They are using you for their own good.
They don’t care if you’ve been crushed.
They don’t care if you go down there
Again, and again, and again.
They don’t care if you cry like a child
Every night, for hours,
Again and again, and again.
They only want you to be there for them
Only when they need you.
‘Cause when you need them, they vanish.
They’re playin’ hide and seek
But not with you,
With your heart instead.
They dissapear, but you hear that wisper:
”What a fool you’re been”
So you go in your soul again
To find them,
Between smiles, tears, butterflies.
You go in that corner of your mind
Again, and again, and again.
So you’re lost…again.
You see, my friend?
They don’t care about how you feel.
They care only about how you make them feel.
They push and pull you
Up and down, to the right and to the left
So there’s no heart….left
Anymore.
Yes, right there. There! You saw it?
That little tiny hole?
Yes, right there used to be your heart.
But you saw what people have done to it?
They pulled it from your chest
They took it for granted
So you can play hide and seek with that thing
Again, and again, and again.
So, let me tell you…
You’ve been a fool, but it’s okay.
It’s foolish to belive in them.
You’re only a fool anyway.
Again.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)