Mintea ce mă minte

Am o minte ce mai pleacă de nebună,

Am o minte ce se-ascunde-n verdele din ochii tăi.

Am o minte ce se-ascunde-n palmele tale,

În săruturile și mângâierile tale.

Am o minte ce te caută;

Fără hartă o mai găsești prin amintiri,

Pe străzi, prin cotituri neașteptate

Ba spre stânga, ba spre dreapta,

De-mi joacă ochii-n orbită,

De-mi amestecă agitat

Căpruiul cu puțin verzui

Doar căutându-te, ori cerându-te.

Am o minte ce mai pleacă de nebună,

Am o minte ce se-ascunde sub așternuturi lângă a ta,

Am o minte ce mă minte

Și mi-e mintea prea puțin cuminte.