Ne lăsăm?

 Aseară mi-a spus că se lasă de fumat, în timp ce trăgea cu putere-n piept ultimele fumuri, de-am crezut că-i iau foc vârfurile degetelor. 

 I-am privit ochii verzi, am zâmbit cu subânțeles, și pentru un moment am tăcut. 

 Mi-am spus că gândul ăsta al sau e echivalent cu gândul ăsta al meu: ''De mâine am să mă las de tine''. 

 Gândurile sunt egale tocmai pentru că știu prea bine că n-aș putea s-o fac, chiar de-aș încerca. Îmi ești viciu și-mi faci plăcere. Îmi ești viciu și-mi vine să te trag în piept non-stop, ori să te beau până la fund. 

 Dacă ți-as spune, pe neașteptate, că de mâine te las, în timp ce ți-as săruta cu foc buzele, m-ai crede? Dacă ți-as spune, pe neașteptate, că de mâine o să te las, în timp ce te-aș strânge la piept, m-ai crede? Nici eu.  

 ''Ai spus-o de atâtea ori încât parcă nici rost să-ncerci nu mai are'' ți-am zis, și-am râs.

 ''Ai să te lași de fumat? E ca și când te-aș minți c-am să mă las de tine.''