La-nceput de toamnă

Simt de parcă m-am dus de-odată cu vara.

De parcă trăiesc doar vara,

De parcă eu-s eu doar vara.

Mă simt...

De fapt nici nu mă simt, nici nu mai simt. 

Nici nu mai vreau, nu știu de vreau, ori ce mai vreau.

Simt de parcă-mi măsor viața-n veri, nu în ani;

De parcă-mi port zâmbetul doar când mi-e fierbinte;

De parcă doar în vară te am și n-am mâini cuminți.

Și mi-aș răspunde acum de-aș știi,

De ar ploua de-acum, unde-aș fugi?

La umbra ta?

În umbra ta?

Care-i varianta bună, or care-i varianta rea?

Ți-aș spune că un iulie cu-n întâi 'nainte.

Cu întâi de toate și-un întâi prin toate.

M-am născut vara.