78

Să te văd acum, ce ţi-aș mai face. Te-aș mistui de dor și de iubire, te-aș mânca din priviri și din buze, te-aș cuprinde toată și te-aș sufoca cu toată căldura și dorința trupului meu. Ți-aș sufla și răsufla, inspira și expira-n ureche până-mi spui că se-aude marea în respirația mea întreruptă, marea cu valuri cu tot, ca dintr-o scoică regăsită-n nisip.

 Stop.

Să-mi apari acum în față, mi-aș strecura palmele fierbinți sub palton, încet ți-aș agăța dorința cu degetele roase, mi-aș târî palmele spre piept până-n suflet. Să simți 78 de zile de dor, 78 de zile de vrut și de nevrut, 78 de zile de ochi singuri și doritori care să-ți plângă de 78 de ori și-un infinit în suflet. Să simți 78 de zile de palme goale și neîmperecheate, palme fierbinți de dor cu degete roase de amor. Să simți 78 de zile de buze singure și reci, ce caută să se-ncălzească sub bărbia ta, de abia-ți ating gâtul și lobul urechii că-s rușinoase. Ce se-nfierbântă și se-aprind de frecușul sfârcurilor tale ca un capăt tare și roșu de chibrit. Să simți 78 de zile de gânduri și vorbe nespuse și retrase ce se târăsc să-mi iasă din plămâni pe limbă și se-ncolăcesc, se leagă și se-agață de limba ta și-ți urlă prostesc. Să simți 78 de zile de dor în bătăile inimii care s-ar opri în loc de i-ai apărea acum în față, care n-ar fi în stare să se zbată decât de 78 de ori. Și-n timpul ăsta pierdut dintre bătăi ar trebui să reușesc să te mai iubesc. Măcar o dată. O dată pe bătaie.

Stai.

Să mi te afli acum în față, ți-aș sări numaidecât în stare și în vorbe. Ți-aș mușca jucăuș vârful limbii să te doară. Te-ai supăra iar, dar măcar știu că n-ai fi în stare să articulezi un “stop” nesincer când îmi vei simți respirația fierbinte peste toată pielea fină, peste toate semnele și cicatricile. Să-ți adâncești degetele în părul meu ușor cârlionțat și să-mi smulgi părul fir cu fir și tot nu m-aș opri din sărutat urme de amintiri, din mușcat locuri de dor și din lins cu vârf de limbă rușinoasă gemete.

Așteaptă.

Să-mi fii acum în fața ochilor, te-aș cuprinde puternic între brațe încât să simți dorul ăsta măsurat în centimetri, ‘n metri, ‘n kilometri. Ți-aș săruta iar grijuliu tălpile picioarelor, ți-aș mângâia gambele, ți-aș strânge între palme genunchii încât data viitoare, când or mai vrea să fugă de mine, să se gândească de vreo două ori înainte, iar de tot or face-o, să simtă sub ele sărutările sfărâmate, să se zgârie în cioburi, să stropească și să-nmoaie în stropi de sânge toate resturile părăsite. Și-ntr-o zi, pe neașteptate, să simți un ghimpe-n talpă. Să tragi cu ochiul și abia atunci vei ști că ți-am sărutat pașii cu atâta iubire și dor încât niciodată n-o să te scapi de mine. O să mă ai acolo în pași și-n urme. Un ciob spart. O să-ți am grijă de viitor și de trecut în timp ce-n prezent voi sângera câte un pic.