18 noiembrie
Mă urăsc pentru ușurința cu care ți-am căzut la picioare de fiecare dată, pentru ușurința cu care în vocea ta regăseam alinarea, pentru ușurința cu care m-am deschis. Pentru ușurința de care am crezut că e nevoie ca cineva să mă aprecieze într-adevăr.
Am fost cârpa cu care și-a lustruit inima pentru o alta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu