luni, 24 noiembrie 2014


18 noiembrie


Mă urăsc pentru ușurința cu care ți-am căzut la picioare de fiecare dată, pentru ușurința cu care în vocea ta regăseam alinarea, pentru ușurința cu care m-am deschis. Pentru ușurința de care am crezut că e nevoie ca cineva să mă aprecieze într-adevăr.
 Am fost cârpa cu care și-a lustruit inima pentru o alta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu