Anamnezie

Brațele-s deschise larg.

"Unde ești?"

Perdele trase, întuneric ce te-nvăluie.

"Ești?"

Piele de găină, răcoare și fiori.

"Unde?"

Așternuturi albe-n întuneric sumbru, 

Obraji roșii și-un zâmbet amar asortat cu ochii-nchiși.

Anamnezie:

Așternuturi albe-n lumina orbitoare,

Obraji înveseliți de-un zâmbet amețitor

Și privirea larg deschisă. Căprui ceresc. 

Privirea-mi te privea iar zâmbetu-ți zâmbea.

Pașii-ți leneși, silențioși

Obraji-s roși, ochii-ntorși,

Buze fine-s fiare line

Ale mele-s prada lor

Că si ele sigur vor.

Tic-tac. Tic-tac. Tic...

Scârțâit, liniște, panică

- Ce-i asta? mă întrebi.

- Ce-i asta? Inima mea

- De ce-o păstrezi ascunsă-n debara?