De ce iubesc România?

Iubesc România pentru că în ea m-am născut, și în ea vreau să mor.

Iubesc România pentru că doar aici mă pot simți 'ca la mama acasă'.

Iubesc România pentru că aici am ales să mă dezvolt, iar copilaria mea iși iubește România ei.

Iubesc România pentru ca are sânge de luptător în 'vene', iar meleagurile încă-i sunt împroșcate cu sudoarea curajoșilor, iar ecourile lor încă se fac auzite.

Iubesc România pentru că aici pot iubi în limba mea.

Iubesc România pentru glasul ei puternic.

Iubesc România pentru că după toate curbele spre stânga s-a ivit o curbă mai luminoasă spre dreapta.

Iubesc România pentru oamenii din ea. 

Iubesc România pentru muntele, marea, câmpia și minunațiile ei.

Iubesc România pentru iarna în care ne aflăm, dar și pentru primăvara, vara și toamna ce vor urma.

Iubesc România pentru memorabilele ''Dacia'', ''Eugenia'' sau ''Turbo''.

Iubesc România pentru poveștile spuse de bunica mea, chiar dacă uneori, în final, ''Fetița cu chibriturile'' era fericită doar pentru a-mi aduce mie un zâmbet pe buze.

Iubesc România pentru cântăreții stradali ai Clujului.

Iubesc România pentru că aici am grăit pentru prima dată, aici am avut parte de prima vânătaie, primele lacrimi, primul râs în hohote, prima iubire, prima dezamăgire, de primele litere scrise sau de primele cărți citite.

Iubesc România pentru bunul simț și căldura ei.

Iubesc România pentru că românii se deșteaptă într-un sfârșit!