Ești și mit

Ce fel de mit ești?

Ce fel de creatură?

Parcă-mi ești labirint

În care Dumnezeu m-a închis.

O să-mi făuresc aripi

Să pot scăpa din tine.

Aripi de ceară și pene?

Aripi de dorinți și dor.

În spate o să aud șoapte

Ce spun că ești peste tot,

Că însăși viața-i un labirint,

Că-mi trebuie aripi puternice.

Aripi de uitare și de ură.

Precum lui Icar, apoi,

Soarele-mi va părea o scăpare,

Mă voi înalța spre el,

Mă voi îneca în el.

Mă voi scufunda iar în tine?