Doar un viciu?

Te ridici din fum după ce mi-ai intrat în plămâni și-n minte.

Încerc să te rețin în piept dar mi te pierd printre buze.

Te privesc printre pleoape, tu-mi pleci, iar o lacrimă-mi arde colțul ochiului.

Te găsesc apoi în sticlă, unde te și păstrez sub capac.

De doru-mi, te prelingi mai târziu printre buze

De-mi pătrunzi în suflet.

Mă umplu de tine până la refuz și rămân fără aer.

Te scap din mâini, 

Încerc să culeg cioburile dar ești atât de rece sub tălpi...

Și rămân în nesimțire, paralizată, 

Doar cu lacrima ce-mi arde obrazul.

Așa ai devenit un viciu.