Dezgolită

Mă dezbrac de carne, 

O arunc pe-o masă

De lemn necioplit;

O calc în picioare,

O calc de pe fața pământului,

O calc cu tălpile fierbinți

Încinse de vorbele,

Privirile, atingerile tale.

Îmi apuc apoi de coaste,

Smulg două bucăți ascuțite

Cu o putere ce nu mi-o explic.

Le-nbin la loc, legate-n vene,

Ș-asez pe ele carnea grea de păcate.

Le depozitez pe urmă-ntru-un spațiu-nchis,

Să n-aibă aer, să n-aibă gânduri.

Mă-ntorc pe tălpile osoase,

Dezgolită, și ochi scoși din orbite 

Să te privesc mai bine,

Să îți vorbesc fără să mă-npiedice buzele.