Închisă

Așa-mi arunci cuvintele în mine

Cum îmi înghesui sufletul în colțuri de spitale vechi,

Pe după gratii și grilaje.

Așa-mi înghesui inima-n încăperi netencuite,

Între patru pereți dreptunghiulari

De-un alb murdar, pătat cu sânge

Ce-a țâșnit din nebunie, din creieri arși

Și roși de zile fără tine.

Așa-mi înghesui inima în cămăși de forță roase de molii,

Unde se zbate, unde-mi bate

De la pulsat nebun la apropouri

Ca să te uite sau să te ignore.

Să nu-ți mai cadă în genunchi

Când stai afară după gratii

Și o privești așa, închisă

Într-un spital de nebuni bântuit

De gândul tău, de vocea ta, privirea ta.

Ș-așa se zbate de grilaje,

Tu stai, te uiți, cu lacătul în palme

Și cheia-n buzunar.