Marea Neagră de Cafea

Te-am chemat la mare,

Unde n-am mai fost de mic copil,

Unde n-am mai pășit de când 

Nu de mult am învățat să merg.

Hai la marea mea,

O mare mare de cafea,

Din care să bem, să gustăm, să sorbim,

În care să intrăm alergând,

Conștienți, spre pieire.

Pieire de gânduri și griji,

Pieirea amintirilor vagi.

Hai să ne jucăm și să-notăm 

În marea asta de cafea,

Marea Neagră de Cafea.

Să ne târâm apoi epuizați,

Pe coate, cu urechile-nfundate de vise,

La țărm. Un țărm de zaț,

Țărm negru, sfărâmicios,

Din care să ridicăm castel.

Regat din boabe de cafea,

În care regele suferă de insomnie,

În care regina cutreieră nopțile-n picioarele goale

Pe țărmul fin, prin marea neagră, 

În care ostașii luptă contra Somnului

Cu boabe de cafea pe post de ghiulele.

Eu să te salvez și să fugim,

Cu insomnia-n buzunare,

Cu ochii roșii și buzele crăpate,

Călare pe vise nevrute,

Și cofeină-n sistem.