Opt treișdoi

Opt treișdoi, o seară-n doi parcă numai pentru noi.

Seară de iarnă ce trebuia să fie-n primăvară,

Or seară de aproape-primavară ce se vrea-n iarnă

Cum mă vreau în tine, cum nu mă mai vreau în mine.

Opt treișdoi, se-aude-un tic tac, tic tac,

Te vreau, te am, îmi pleci, eu tac.

Opt treișdoi. Decât eu tac, cu ochi închiși, urechi ciulite

De-ascult secundarul și mă înfior, că timpul trece,

Că marea-i rece, că nu mai merge, că vrea să plece.

E opt treișdoi și ți-aș vorbi de nu m-ar durea

Dar ma strânge și mă sugrumă pendula.

Se scurge timpu-n mine, jumătatea de minut rămasă,

Și-ncerc să te strig. Nu mai pot, rămân fără aer,

Doar cu timpu-n mine. Și mă forțez de-ncep să tremur

Până se-aude un pocnit melodios. Câțiva stropi roșcați 

Îmi stropesc interiorul, pătează timpul.

Încerc să te strig iar. Liniște, doar un vuiet de timp trecut

Și-un vibrat de coarde vocale pleznite între pereți neuniformi de carne,

Îmbibate-n timp irosit. S-a facut opt treiștrei. 

Tu ai plecat, ți-aud încă pașii, tu nu mai vrei.

Nu mi-ai spus nici tu, nimic, și timpul irosit se irosește încă,

Tu te-ai întors de ai plecat, eu ți-am rămas în urmă.

Încerc să-mi amintesc de mi-ai lăsat ceva, de mi-ai furat ceva.

Îmi scotocesc prin buzunare, prin minte, prin coridoare

Și nu-mi lipseste nimic până mă scotocesc în interioare

Unde printre timp nemăsurat, timp vechi, timp irosit,

Nu-mi mai bubuie nimic, ritmic, inima pe post de secundar.

Mi-ai luat secundarul și un sărut pe creștet 

Ce ți l-am dat la opt treișunu când încă îmi erai în brațe.

Acum tac și-nghit. În gol, în vorbe nespuse, în timp pierdut,

Și-aud pași în ritm c-un secundar din ceas de buzunar interior.