La beție

Te privesc și amețesc,

Beau din tine și mă-nbăt.

Fac primii pași,

Mă dezechilibrez,

Mă împiedic, 

Cad.

Râd, râzi, mă ridic.

Sprijinindu-mă de pereții mei,

Ajutându-mă de ei

Înaintez.

Pășesc pe tine, mă plimb prin tine,

Mă sprijin puternic de pereți-mi.

Vântul bate groaznic,

Când ninge, când plouă.

Ninge cu stropi de tine, plouă cu stropi de tine

Și e frumos așa.

Mi-ai invadat cerul gurii și limba,

Mi-ai încețoșat privirea.

Cad pe genunchi și coate,

Sărut pământul de parcă-ți sărut creștetul,

Simt zăpada pe obraji și-ți șoptesc că ai mâinile reci.

Mă întind pe spate în brațele tale,

Lângă tine,

Iar sus tot pe tine te privesc.

Ai privirea înnorată, stele ascunse-n ea.

Îmi dau lacrimile și-mi vine să râd.

Râd și plâng, plâng și râd,

Și-aud pe fundal cum cineva mă strigă.

Eu stau cu tine, te privesc,

Pe când tu ningi frumos, și mă privești înnorat

Cum râd și plâng.