Destăinuire

Îmi e frică de toți și de toate,

De lucruri mărunte,

De vorbe scuipate.

Îmi e frică de tine,

De ce îți curge-n vine,

De iubiri și săruturi prime.

Îmi e frică de noi,

De oamenii mari și vioi,

De oamenii înceți și moi.

Îmi e frică de cărți necitite,

De biblioteci și slove părăsite,

De secrete să fie citite menite.

Îmi e frică de ce a fost prima oară,

De ce s-ar întâmpla dac-aș spune-o-ntr-o doară,

De tot și de iubirea ce poate o să moară.