Muză 0.1

Cine-mi e muză și ce mă inspiră?

Tot, de toate, 

Lucruri mărunte, vorbe picurate,

Șireturi desfăcute, apoi înnodate.

Un copil ce-și ține de mână bunicul, strâns,

Trecând strada, printre pleoape cu un râs,

Ori stându-i în brațe, printre buze cu un plâns.

Mă inspiră cercănele dup-o noapte nerdormită,

De-nvățat din cap pană-n tălpi materia primită,

De-nvățat printre fraze și rime orice iubită.

Mă inspiră un bătrân ce doarme-n troleu,

Bani pierduți, găsiți, răpiți din portmoneu,

Orice găsesc în zodiac, dar mai ales un leu.

Mă inspiră alcoolul, fumul de țigară,

Inima din piept ce-mi sună tare, de parcă-i fanfară,

Trenul în care te-ai urcat și a plecat din gară.

Mă inspiră trupuri goale,

Brațele tale, semnele tale, pielea ta moale,

Gândurile ce mi se duc la vale.

Mă inspiră lipsa lui, amintirea ei,

Trecători, pasageri, șoferi din anii mei,

Prezența lor, prezența ei.