La un pahar cu înaripatul meu

Mi-am îmbătat îngerul păzitor,

L-am îndemnat să bea și să mai ia.

I-am înmânat pahar după pahar,

Iluzii între pereți circulari.

I-am tăiat aripile să nu îmi plece,

Să nu se dezechilibreze-n zbor.

L-am învățat să umble pământesc

Iar el amețit, se împiedica prostesc.

L-am îmbrăcat în paltonul meu scămoșat

Să-i port, la rându-mi, de grijă când e beat.

L-am legat în lanțuri,

L-am împins într-un șanț,

I-am tras pe urmă două palme

Zdravene, grele, pline de noroi.

L-am deșteptat,

L-am scuturat de umeri,

I-am ținut bărbia ridicată să vadă.

Să vadă că pot să-mi port de grijă și singură.

Iar el ofta ca un alcoolic,

Mă privea cu ochii-n lacrimi, zâmbea 

Și-mi spunea "mai vreau să beau".