Capu-n nori

Obișnuiam să privesc pietrele,

Să le număr sub clipiri,

Să le calc în pași grei,

Să le joc în pași apăsați,

Să le lovesc cu vârfuri murdare.

Obișnuiam să-mi privesc vârfurile

Întrecându-se murdare,

Pătate de noroi și vin,

Să le apăs temător,

Să le ridic când ușor, când mai greu.

Obișnuiam să privesc lumea

Cu colțul ochiului, neîncrezător.

Să observ oamenii, mașinile,

Să pândesc mici plăceri,

Să ascund lacrimi în spatele ramelor.

De curând am îndrăznit,

Am ridicat privirea, fruntea, bărbia,

Mi-am ridicat zâmbet, speranțe,

Mi-am ridicat inima și-ncrederea,

Mi-am ridicat capu-n nori, unde inspir lumină.