Pact cu diavolul

Am adormit.

M-am trezit la răscruce de drumuri,

Într-un frig îngrozitor,

Cu picioarele goale-n zăpadă,

Cu o cutie în mâinile tremurânde.

Ce să fac cu ea? 

M-arunc în genunchi și zgârii cu unghiile pământul înghețat.

O îngrop pe urmă acolo,

Rămân în genunchi

Și aștept.

Așa, în genunchi, cu capu-n mâini te aștept.

În juru-mi e iarnă, înăuntru-mi e iarnă.

Se aud pași ce crapă gheața tot mai aproape

Și mai aproape.

Nici frig nu mai e.

Sângele-mi clocotește-n vene.

Eu îți rămân la picioare minute în șir,

Poate veacuri, ori secunde.

Când apari dispare timpul

Cu tot cu puterea mea de judecată.

Nu îndrăznesc să ridic privirea

Și rămân așa, în paltonul negru

Cu două măsuri mai mare,

În picioarele goale și fără cuvinte.

Tu nu spui nimic,

Iar când ridic privirea

Văd în privirea-ți doar roșcat.

Uit de toate și de toți doar privindu-te,

Dar când dau să mă ridic,

Să mă apropii,

Să te ating,

Mă trezesc.

Mă trec fiori reci și mă uit spre fereastră.

Afară e iarnă, ninge, și e roșcat.