După vis

Am adormit după atâtea insomnii,

Am adormit fără să-mi dau seama.

După plânsete și strigăte,

Sfâșiat și scrâșit din dinți,

După nopți întregi de gândit și regândit,

Vorbit cu luna și mărunțit

De gânduri, speranțe, și mințit.

Apoi am visat. 

Apoi n-am mai visat.

Țin minte un început de vis,

Un început de privire,

Un început de atingere,

Un început de sărut,

Un început de zâmbet,

Un început de vorbă

Și un clipit.

M-am trezit cu o durere sub frunte,

Mi-am căutat ochelarii să privesc în întuneric,

Nu i-am mai găsit, dar nici nu mi-ai mai lipsit.

M-am ridicat în întuneric,

În picioarele goale pe pardoseala rece,

Am încercat să-mi amintesc ce-mi ești.

Am tras perdeaua și s-a făcut lumină,

Am uitat ce-a trebuit să-mi amintesc,

Privirea mea s-a luminat,

De întuneric s-a eliberat.

Am rămas doar cu al meu căprui,

Curat, iar pe limbă cu un gust amărui.